Vacanță, aventură, maximă relaxare, confort, bună dispoziție, veselie, introspecție, socializare, prietenii, experiențe culinare inedite și variate, trăiri sublime,

răsărituri și apusuri de soare magnifice, briza răcoroasă a oceanului, strălucirea intensă a stelelor, reflecția lunii în valurile spumoase 

albastru intens, albastru marin, albastru pal, albastru senin, albastru frământat, linia orizontului, distracție, live music, relaxare în jacuzzi sau piscină, bronz marin, soare, loțiune de bronzat, ochelari de soare

palmieri, lapte de nucă de cocos, broaște țestoase uriașe, rechini jucăuși, visare, meditație, relaxare, fitness, karaoke, minigolf, baschet, tiroliană, gimnastică aerobică, jogging, lectură, fine dining

movie night, discotecă, casino, shopping, concursuri, spectacole, expoziție de artă, viață de lux, the time of my life. 

 

Cam asta a însemnat, pe scurt și în keywords, experința mea în croazieră. Am ajuns în Bahamas anul trecut exact pe vremea aceasta cu ocazia unei croaziere New York – Nassau – Paradise Island (cadou de ziua mea) și am rămas acolo. Cu gândul, firește. Nu mă pot hotărî să mă întorc mental pe plaiurile mioritice, oricât de legendare și minunate ar fi, și pace. Presupun că n-aș fi pe placul lui Vadim Tudor dacă ar mai trăi și mi-ar citi jurnalul de călătorie, dar…well…cred că pot să trăiesc cu asta. 🙂 Iarba chiar e mai verde în curtea vecinilor și nu mă pot sătura să privesc – și să visez – tot timpul la ea. 

 

Îmbarcarea și impresiile din prima zi

(după ce au stat la macerat fix 1 an)

 

Am plecat cu vasul de croazieră Norwegian Gem din New York într-o duminică după-amiază destul de posomorâtă, cam cum e vremea și acum în București, tot stătea să plouă și bătea vântul, dar asta nu mi-a stricat cheful deloc. Știam că urma să navighez spre sud foarte aproape de Ecuator și vremea în New York urma să fie history.  Singurul neajuns a fost că fotografiile pe care le-am făcut la ieșirea din port nu sunt luminoase, așa că zgârie-norii new-yorkezi nu se văd chiar în lumina lor cea mai bună. Asta nu-i face mai puțin impozanți, totuși. 

Cum ora de plecare era stabilită pentru 15.30,  la check-in online mi-am rezervat ora 13 de îmbarcare (da, trebuia să te programezi pentru a urca la bord, pentru a evita aglomerația și cozile la preluarea bagajelor). Veneam din New Haven cu trenul și cum distanța New Haven – New York o parcurgeam în aproximativ 2- 2,5 ore (o singură dată am făcut 3 ore din cauze care au rămas necunoscute mie până în ziua de azi, dar Miss Marple le va deconspira ea cândva), ora 13 mi s-a părut cea mai potrivită pentru a ajunge la timp. Plus că nu voiam să dau impresia că sunt nerăbdătoare să mă urc la bord, ca să nu par neumblată prin lume, vorba aceea, deși chiar muream de nerăbdare să mă urc la bord. 

 

De la gară la port 

 

Din Grand Central Station, superba și celebra gară new-yorkeză care m-a impresionat în mod deosebit și unde am făcut niște poze cu moi acolo – dar nu mi-au ieșit prea bine căci mă arată cu 10-15 kg în plus – am ajuns în port pe jos (plecarea era din Manhattan Cruise Terminal) în aproape 60 minute, fiindcă eu nu merg prea repede (cred că din cauza acelor kg în plus care îmi tot strică pozele de vacanță). Dar un tânăr zdravăn cu condiție fizică medie poate ajunge chiar și în 30-35 minute.

Drumul până în port a fost el însuși destul de picant, să zic așa. Am trecut prin Bryant Park, iar la întoarcere prin Times New Square și din fericire nu se plimba niciun răzvrătit cu mașina pe trotuare la vremea aceea, pe celebra Fifth Avenue, paradisul shopping dependenților, am salutat cu privirea și mai celebrul Empire State Building și alte buildinguri la fel de înalte și celebre, hăt Măria Ta, de-ți cădea pălăria de …ploaie pe spate dacă te holbai la ele. A, să nu uit, am trecut și pe lângă turnul lui Trump, dar n-am avut timp să verific dacă era acasă. Nu că nu m-ar fi primit, doar se știe ce ospitalier este cu străinii. 

Mai aproape de port, cumva mai la periferia Manhattan-ului cum ar veni, am văzut și o polițistă super-bronzată călare pe un cal tot negru,  precum și resturile procesate ale micului dejun luat de respectivul patruped, împrăștiate fix pe lângă trotuar. Nu m-a deranjat peisajul, căci mirosul specific m-a teleportat instant în lumea copilăriei, pe vremea când rânitul bălegarului din grajd era cea mai nasoală sarcină pe care o puteam primi de la ai mei (cam puturoși) genitori. M-am mirat numai de căile întortochiate ale destinului, cum te urmăresc ele în lumea mare să te ducă cu gândul tot de unde ai plecat. 

 

Și să nu uit casele în stil american, boutique-urile, restaurantele cochete de la demisoluri și atmosfera tipic new-yorkeză, pe care eu de-abia o descopeream, fie vorba între noi. 

 

Îmbarcarea propriu-zisă 

 

În fine, ajunsă la punctul de îmbarcare, a trebuit să stau la niște cozi cam sucite, cam ca cele de la aeroport, pentru verificarea identității și preluarea bagajelor, plus security ckeck de ziceai că urmează să dai interviu pentru angajare la FBI nu să pleci într-o croazieră, că m-am și întrebat care mai era rostul programării orei de îmbarcare dacă tot n-am scăpat de coadă. Și la americani ca peste tot, ce să zic, multă birocrație.

Acolo mi s-a înmânat cardul cu care puteam intra în cameră (încă îl am) și cu care puteam făcea cumpărături la cele câteva magazine, plus ceva mai multe baruri și restaurante fancy, de pe vas. Aveam un bonus de 25 $ pe card, după care urma să se conecteze la cardul meu cel-de-toate-zilele cu care plătesc în mod regulat cumpărăturile wherever I am dacă depășeam această sumă. 

Urcată la bord, am avut surpriza să constat că fix geamantanul meu se rătăcise pe undeva, păi cum altfel?! Îmi aduc aminte că prima dată când am aterizat în USA, acum wow, more than 20 years ago, la fel am pățit, bagajele mele au pierdut avionul cu care stăpâna lor trăia primele ei experiențe aviatice turbulente (cum să spun, a fost furtună în toată regulă atunci, cu fulgere și trăznete de mi-am făcut de vreo câteva ori ultima rugăciune). Și au venit abia după 3 zile, pesemne s-au gândit să aștepte să se schimbe vremea, ce, aia era vreme de zburat? Bagaje înțelepte și independente, nu ca stăpâna lor care urma plină de supușenie itinerariul aviatic pas cu pas (sau, mă rog, zbor cu zbor), indiferent de starea vremii. 

Din fericire, pe Norwegian Gem nu a trebuit să aștept 2-3 zile să-mi vină bulendrele, le-am avut până la ora de culcare, așa că am putut petrece prima noapte pe vapor îmbrăcată conformist și cuminte în pijamalele autohtone. 

Dar, să nu uit, prima zi a fost și cea în care am constatat că bunele intenții cu privire la mâncatul sănătos în croazieră (numai salate și așa puțină carne friptă din când în când) erau total inadecvate într-un loc unde tocmai ce avea loc o explozie de preparate culinare de credeai că te afli deja în paradisul pofticioșilor. Așa că problema nu s-a mai pus să combin vacanța cu slăbitul, ci cum să profit mai mult de niște experiențe culinare cum probabil nu voi mai întâlni decât în următorul paradis culinar (tot un vas de croazieră, mă gândesc). 

Păi cam atât despre prima zi, acum să vă las în compania câtorva fotografii ce mi s-au părut mai …apetisante 🙂

Plecarea din New York

 

Financial Center New York